|
|
|
Obiective turistice
Defileul Dunarii - Romania
|
Manastirea Sfanta Ana, Orsova este localizata pe Dealul Mosu, oferind o priveliste deosebita care domina orasul Orsova si imprejurimile. Manastirea a fost contruita urmand traditia bisericilor de lemn, intre anii 1936 si 1939 de catre fondatorul acesteia Pamfil Seicaru care a dorit sa aduca un omagiu lui Dumnezeu dupa ce in Primul Razboi Mondial a scapat cu viata dupa ce a fost ingropat pe deal de viu in timpul exploziei unei bombe.
|
|
|
Biserica reprezinta centrul complexului monahal, chiliile de maici strajuind-o de-o parte si de alta. Manastirea Sfanta Ana a avut in perioada comunista diverse destinatii fiind pe rand sanatoriu pentru bolnavii de tuberculoza, tabara pentru copii, bar si receptie pentru hotel. Tot in perioada comunista aspectul bisericii manastirii a suferit modificari, fiind sterse toate picturile din interiorul acesteia (ramanand numai cele din turn). Sfintirea manastirii a avut loc pe 2 decembrie 1990, iar in perioada 1993 - 1997 au fost efectuate lucrari vaste de restaurare ale picturilor murale si ale iconostasului, in 1996 fiind terminata si constructia turnului cu clopot. Din 1995 functioneaza si muzeul manastirii care este dedicate fondatorului sau Pamfil Seicaru.
Biserica Catolica din Orsova reprezinta una din atractiile importante ale orasului. A fost construita intre anii 1972 - 1974 sub supravegherea arhitectului Hans Hackelmann si este considerata o capodopera a arhitecturii sec. XX impresionand prin forma sa interioara de cort si acoperisul in forma de cruce. De remarcat faptul ca aceasta biserica reprezinta puntea de legatura intre minoritatile orasului Orsova - germani, cehi, romani si unguri prin faptul ca liturghiile se tin in toate cele patru limbi.
|
Cazanele Mici si Mari ale Dunarii se afla la sud-vest si nord-est de localitatea Dubova, intre Valea Ogradena si Ogasul Turcului. Prin Cazanele Dunarii se intelege portiunea de defileu cuprinsa intre gurile de varsare a raurilor Plavisevita (in sud) si Ogradena (in nord), formand o unitate geomorfologica bine individualizata. Bazinetul miocen de la Dubova imparte Cazanele Dunarii (in lungime totala de 7,4 km) in doua portiuni distincte: Cazanele Mari si Cazanele Mici. Intre bazinetul Dubovei si Plavisevita sunt Cazanele Mari. Cazanele Mari au o lungime totala de 3,8 km si sunt formate din Dealul Ciucaru Mare (318 m), ai carui pereti abrupti marginesc latura stanga a fluviului si din Dealul Stirbatul Mare (768 m) situat pe teritoriul Serbiei. Intre bazinetul Dubovei si Ogradena se afla Cazanele Mici, avand 3,6 km lungime. Ele sunt alcatuite din Dealul Ciucaru Mic (313 m) si Dealul Stirbatul Mic pe teritoriul Serbiei (626 m). In aceasta zona Dunarea strabate cea mai ingusta si mai grandioasa zona a Defileului Dunarii. Cazanele Mari sunt despartite de Cazanele Mici de bazinetul Dubova. Latimile minime ale albiei Dunarii in Cazane sunt de 150 - 200 m, iar latimea medie pe tot sectorul este de circa 350 m. Adancimea minima a Dunarii in Cazane este de 22 m (in dreptul bazinetului Dubova). O plimbare cu barca sau cu vaporasul poate fi facuta in Cazanele Dunarii tocmind astfel de ambarcatiuni fie din portul turistic din Orsova, fie de la pensiunile din Eselnita.
|
|
|
Chipul regelui Decebal a fost construit incepand din 1998 sub auspiciile Fundatiei Europene Iosif Constantin Dragan, la varsarea raului Mraconia in Dunare si poate fi vazut din DN 57 de pe sectorul Romanesc al Dunarii sau din drumul ce strabate defileul Dunarii pe malul sarbesc. Efigia se dovedeste a fi o copie fidela a chipului regelui dac Decebal si este intitulata DECEBALUS REX. Capul lui Decebal a fost amplasat aici ca o replica a monumentului Tabula Traiana ce se afla la cateva sute de metri in aval, pe tarmul sarbesc al Dunarii.
|
|
|
Regele Decebal, fiul lui Scorillo si succesor al lui Duras-Diurpaneus, a ocupat tronul Daciei in perioada 87-106 d.Ch., intr-un moment in care tendintele expansioniste ale Imperiului Roman, care-si stabilise durabil frontiera pe linia Dunarii, se accentuau rapid. La inceputul sec. III, la aproape 150 de ani de la afirmarea lui Decebal, istoricul Dio Cassius ii facea urmatorul portret: "Era foarte priceput in ale razboiului si iscusit la fapta, stiind sa aleaga prilejul pentru a-l ataca pe dusman si a se retrage la timp. Abil in a intinde curse, era viteaz in lupta, stiind a se folosi cu dibacie de o victorie si de a scapa cu bine dintr-o infrangere, pentru care lucruri el a fost mult timp un potrivnic de temut al romanilor".
|
Manastirea Mraconia a fost construita pe DN 57 intre Orsova si Moldova Noua, in apropiere de Valea Mraconiei si a comunei Ogradena Veche, in fata fostului drum roman de pe malul sarbesc unde se afla Tabula Traiana. De-a lungul anilor manastirea a fost cunoscuta sub mai multe denumiri: Manastirea din Valea Dunarii, Manastirea din Valea mracuna, Manastirea de la Ogradena Veche.
|
|
|
Tabula Traiana se afla pe malul sarbesc al Dunarii aproape de Cazanele Mari, in dreptul fostei commune Ogradena. Ea este insa vizibila de pe malul romanesc al Dunarii sau in timpul plimbarilor cu barca pe Dunare. Initial, a fost amplasata la nivelul drumului roman de la malul sarbesc, insa odata cu construirea Complexului Hidroenergetic "Portile de Fier I" si formarea lacului de acumulare "Portile de Fier" a fost ridicata deasupra nivelului actual al Dunarii. Tabula Traiana a fost ridicata de catre romani pentru a comemora obstacolele intampinate de armata romana la trecerea Dunarii in anul 101 d. Ch, amintind totodata de lucrarile effectuate de administratia Imperiului Roman in aceasta zona. Scrisul este cioplit in piatra, iar tabula are sculptat in relief doi delfini plutind si un vulture care se inalta pe cer.
Complexul Hidroenergetic "Portile de Fier I" este construit in parteneriat cu fosta Republica Yugoslavia (actualmente parteneriatul fiind incheiat cu Republica Serbia). Sistemul Portile de Fier I este una din cele mai mari constructii hidrotehnice din Europa si cea mai mare de acest fel de pe Dunare. Cele doua hidrocentrale (romana si sarba) acumuleaza 2160 MW. Lacul de acumulare al barajului are un volum de peste 2200 milioane mc si cuprinde in principal zona Defileului Dunarii, cuprins intre Bazias si Orsova. Zona Portile de Fier are un bogat potential arheologic, istoric si turistic, iar pentru protejarea habitatelor naturale din Defileul Dunarii zona a fost cuprinsa in Parcul Natural Portile de Fier, pe malul romanesc al Dunarii si in Parcul National Djerdap, pe malul sarbesc al Dunarii. Pe partea romana a complexului hidroenergetic poate fi vizitat Muzeul Complexului "Portile de Fier" unde se gasesc exponate cu referire la Complexul Hidroenergetic dar si la vechea Cetate Ada-Kaleh situata pe insula cu acelasi nume (insule dupa constructia barajului a fost inundata, iar cetatea Ada-Kaleh stramutata la cativa kilometrii in avalul barajului pe insula Simian unde poate fi vazutsi astazi).
Muzeul Regiunii "Portile de Fier" din Drobeta Turnu-Severin functioneaza in actuala cladire de langa vechiul castru roman din anul 1926 (la acea vreme numindu-se Muzeul de Istorie si Etnografie din Turnu Severin"), dupa ce in anul 1921 Prof. Alexandru Barcacila a infiintat "Muzeul Istoric al Liceului Traian". In 1972 Muzeul a fost deschis in forma actuala avand doua sectii: Istorie - Arheologie si Stiintele Naturii, ulterior adaugandu-se si sectia de Etnografie si Arta Populara si sectia de Arta. In prezent muzeul adaposteste in subsolul cladirii si un acvariu cu pesti cu provenienta dunareana.
In curtea muzeului pot fi admirate ruinele vechiului castru roman Drobeta, si vestigiile legendarului pod al lui Traian si Turnul lui Sever. Castrul roman Drobeta reprezinta prima cetate de piatra construita in Dacia in perioada 103-103 d. Ch., fiind initial cpnstruit pentru a adaposti 500 de soldati ce aparau podul lui Traian. Fundatiile castrului refacute de Constantin cel mare se mai vad si astazi cuprinzand o suprafata de desfasurare de 2 ha. In partea de vest a castrului, pe malul Dunarii se vad ruinele termelor (bailor) romane.
Adresa: Str. Independentei nr.2, Drobeta Turnu-Severin
Tel: 052/312.177, Fax: 052/320.027
Program: zilnic 9-16; luni inchis
Podul lui Traian a fost construit dupa planurile arhitectului Apolodor din Damasc in perioada 103 - 105 d.Ch. Podul a fost ridicat pe 20 de piloni din blocuri de piatra, avand o lungime de 1135 m si o latime de 14,55 m. Inaltimea podului era de 18,60 m. La fiecare din cele doua capete exista cate un portal monument, ale caror relicve se vad pe ambele maluri ale Dunarii. Corpul podului a fost realizat din lemn de stejar provenind de pe 200 ha de padure.
Manastirea Vodita a fost intemeiata intre 1370 si 1372 pe teritoriul comunei Virciorova, la aproximativ 500 m distanta de Dunare, in apropierea frontierei dintre imperiul Austro-Ungar si Tara Romaneasca. Astazi se mai vad ruinele bisericii manastirii, langa care s-a construit in 1995 o biserica de lemn si un popas turistic. Importanta manastirii a fost deosebita, deoarece se incerca stoparea expansiunii bisericii catolice si sa se intareasca autoritatea bisericii ortodoxe. Intemeietorul acestui lacas este un calugar grec sau greco-sarb, venit in Tara Romaneasca pe la 1359, si care, dupa intemeierea acestei manastiri, cu sprijinul voievozilor Radu I si Dan I a intemeiat Manastirea Tismana (1377-1378).
Cetatea Coconini / Cetatea Sfantul Ladislau. Cetatea din apropierea satului Coronini, de pe drumul ce duce de la Orsova la Moldova Noua, are o poveste aparte. Construita in locul unor vechi ruine dacice, cetatea a fost mentionata pentru prima data intr-un document din 1430, din care putem deduce ca a fost terminata de Sigismund de Luxemburg in 1428 (desi s-a demonstrat ca este mai veche, cu cel putin inca un secol). Insa, dupa anul 1536 nu mai exista mentiuni ale cetatii. Un motiv pentru aceasta este faptul ca dupa 1526 regiunea a ajuns sub dominatie otomana iar cetatea si-a pierdut importanta strategica. De partea cealalta a Dunarii, pe malul sarbesc, se afla romantica cetate Golubat, construita in aproximativ aceeasi perioada. Exista o legenda care spune povestea unui capitan din Coronini care s-a indragostit de o sclava din Golubat.
|
Cetatea Drencova / Dranko. Langa satul Berzasca, din apele Dunarii ies la lumina ruinele cetatii Dranko. Cateodata este mentionata ca si cetatea Drencova, dupa numele unui sat care a existat aici (astazi este nelocuit). E posibil sa fi fost construita in secolul al XIV-lea dar mentiuni documentare avem doar in 1451 si 1452 cand Iancu de Hunedoara a recunoscut un titlu de proprietate asupra cetatiii. A fost demolata de turci iar ruinele sale au fost partial acoperite de apele Dunarii in epoca moderna dupa construirea Barajului Portile de Fier.
|
|
|
Cetatea Tricule ce a fost ridicata in sec. al XV-lea pentru a opri expansiunea otomana spre vest, ruinele acesteia observandu-se in apropierea localitatii Svinita. Pe malul stang al Dunarii, la 4 km in aval de localitatea Svinita, se afla 3 turnuri dintre care turnul nr. 3 nu mai e vizibil, deoarece in 1924 datorita vremii constructia acestuia a fost daramata, iar ceea ce a mai ramas in picioare a fost acoperit de apele Dunarii. Pe malul stang al Dunarii, la 4 km in aval de localitatea Svinita (judetul Mehedinti), se afla trei turnuri dintre care unul nu mai este vizibil, pentru ca la inceputul secolului trecut gheturile de pe Dunare l-au naruit, iar ce a mai ramas a fost acoperit de apele fluviului. Astazi, toate cele trei constructii se scalda in apele Dunarii, iar turnul de sud este, dupa cum aminteam, in intregime subacvatic. Cele trei turnuri sunt dispuse in colturile unui triunghi ipotetic, si, inainte de ridicarea nivelului Dunarii din cauza barajului de la Gura-Vaii (c. 1971), se aflau pe abruptul malului stang.
|
|
|
Ele au fost numite conventional nr. 1 (turnul de nord-vest), nr. 2 (cel de nord-est) si nr. 3 (cel de sud). Turnurile nr. 1 si nr. 2 se afla la o distanta de 20 de metri unul fata de celalalt si de aproximativ 40 de metri fata de turnul nr. 3. Acesta din urma era cel mai apropiat de rau, celelalte doua fiind situate la cote superioare. Intre data publicarii ultimelor materiale despre fortificatia de la Tricule-Svinita si vizita noastra de teren, latura dinspre rau a turnului nr. 1 s-a prabusit.
Vechea Gara din Bazias. Una din caile ferate, de fapt, prima cale ferata din Romania este cea care lega localitatile Oravita - Racasdia - Iam - Iassenovo - Bëlla Crkva (Biserica Alba), in lungime de 62,561 Km si care trecea de pe teritoriul Romaniei pe teritoriul sarbesc ca apoi sa revina in tara. Aceasta linie a fost initial construita pentru transportul carbunelui din Anina, Bocsa, Oravita la Dunare, unde urma a fi incarcat in vapoare, iar de acolo, in Imperiu. De aceea purta denumirea de Koklenbahn (linia carbunelui).* Imperiul, avand nevoie de mult carbune si apoi de minereuri, a adoptat un complex de masuri care sa duca la o dezvoltare extensiva si intensiva a zonei. Asa a fost erariul (fiscul austraic, reprezentand proprietatea statului) austriac din 31 octombrie 1846, care urgenta transportul carbunelui de la mina la utilizator. Erariul prevedea in prima etapa, constructia urgenta a unei cai ferate cu ecartament normal, cu tractiune cu abur, intre Bazias si Oravita. Pe acest traseu, statiile de cale ferata au fost: Oravita, Racasdia, Iam, Iassenovo, Biserica Alba, Bazias. A existat si un tren accelerat Bazias - Timisoara care facea legatura cu trenurile pentru Budapesta si Viena. Calea ferata a schimbat multe destine. In Bazias, in anul 1843 existau 10 locuitori, pentru ca in anul 1880 numarul localnicilor sa creasca la 516. Portul construit de austrieci in anul 1854 era al doilea ca importanta dupa Constanta, iar oficiul vamal de la Palanca a fost mutat la Bazias. Primul sef vamal a fost Iosif Brandstetter care avea un hotel, un restaurant si o nevasta pe care le pierde, in aceeasi ordine, intr-o noapte la carti, dupa care se spanzura. Localitatea avea o viata tumultoasa. Era perioada cand in gara Bazias soseau 21 de trenuri pe zi, pe langa vapoarele si slepurile care veneau pe Dunare. Sosirea trenului de la Varset prilejuia distractii care tineau toata noaptea.
Numai ca tot ceea ce a dus la dezvoltarea acestei zone dureaza pana in anul 1880 cand incepe declinul. In acel an, Dunarea se revarsa si distruge in mare parte portul, calea ferata si casele. O parte din locuitori se muta la Orsova. Urmatoarea lovitura o primeste cu ocazia inaugurarii caii ferate Timisoara ? Orsova, care este urmata de amenajarea unui alt port la Dunare in zona Moldova Veche care preia o parte din traficul pe Dunare. Urmeaza cele doua razboaie mondiale, cand zona este bombardata de artileria vaselor germane.
In anul 2005 in Bazias mai erau cateva case locuite in care traiesc 20 de familii. Gara a disparut, sina de cale ferata a fost demontata pe o portiune semnificativa, iar portul a ramas doar o amintire. Doar Manastirea Bazias intemeiata de Sfantul Sava Nemonia in anul 1225 mai exista, desi a fost arsa de mai multe ori - in documentele turcesti reapare in sec. al XVI-lea. a
|
Manastirea Bazias cu biserica ei ce poarta hramul Schimbarii la Fata, a fost considerata din totdeauna cea mai mare sfintenie a sarbilor ortodocsi din Clisura Dunarii. Acest fapt se datoreaza traditiei acestor locuri care leaga numele manastirii si al infiintarii ei de numele primului arhiepiscop al sarbilor Sf. Sava Nemanjic, despre care se spune ca s-ar fi oprit aici din cauza unei furtuni dezlantuite de vantul Cosava.
|
|
|
Nemaiputand inainta, Sfantul s-ar fi adresat vantului cu cuvintele 'Bas zias', de aici ramanand numele asezarii si al manastirii. Construit din nuiele impletite, apoi din barne, lacasul sfant a fost deseori incendiat si tot atat de des reconstruit. Un lucru foarte important este ca functionarea sa nu a incetat nici macar pe vremea stapanirii otomane. In 1557, Patriarhia Sarba de la Peci (Kosovo) a luat sub ocrotirea sa si pe ortodocsii din Pasalacul Timisoarei, pentru aceasta infiintand episcopiatele de la Varset si Timisoara.
In primul razboi mondial, biserica a fost tinta tunurilor de pe vasele de razboi de pe Dunare. Dupa 28 de ani de autonomie, manastirea este din nou afiliata celei din Zlatita. In 1934, la Bazias nu mai exista nici un calugar. In 1936, manastirea este reparata. Printre contributori se numara Patriarhia Serbiei, cateva persoane anonime din Iugoslavia, dar si U.D.R. (Uzinele Domeniilor Resita), societatea din urma donand tabla necesara acoperirii bisericii.
In cel de-al doilea razboi mondial, starea Baziasului se inrautateste din nou, ca mai apoi in perioada comunista sa fie lasata de izbeliste. Dupa 1980, manastirea devine din nou functionala dupa ce a fost renovata si reparata. Manastirea aduna mii de credinciosi mai ales datorita slujbelor (una din cele mai inportante este cea cu prilejul Schimbarii la Fata- Preobraženje), dar datorita manifestarii de decernare a premiilor literare acordate scriitorilor de limba sarba din Romania si strainatate. Manifestarile literare se constituie intr-un omagiu celui care a fost Sf. Sava Nemanjic, parintele spiritual al sarbilo de pretutindeni.
Rezervatia Naturala Balta Nera - Dunare este o rezervatie complexa avand o suprafata de 10 ha si este situata in sudul localitatii Socol in zona de varsare a Nerei in Dunare. Rezervatia a fost declarata pentru protectia unor specii de plante: Typha sp., Phragmites sp., Carex sp., Solix sp. Si pentru specii de fauna: egreta mica (Egretta garzetta), cormoranul mic (Phalacrocorax pigmaeus), vidra (Lutra lutra). Poteca de vizitare in rezervatie este marcata insa inainte de a face acest traseu si de a intra in rezervatie este bine sa anuntati Politia de Frontiera, deoarece aceasta zona este o zona de granita intre Romania si Serbia.
|
Morile de Apa de la Svinita fac parte dintre constructiile traditionale. Acestea sunt mori roata orizontala si sunt situate pe Tiganski Ogas, Vodinicki Ogas, Povalina, Staristea, Valea Iuli si pe Valea Eliseva. Aspectul inedit al acestor mori este dat de prezenta mai multor pietre alergatoare de grosimi diferite, schimbate concomitent cu galeteaua.
|
|
|
Obiective turistice
Defileul Dunarii - Serbia
Situl arheologic de la Lepenski Vir este un sit arheologic spectaculos si reprezinta numele celei mai spectaculoase valtori de apa din mijlocul Dunarii in defileul acesteia. Lepenski Vir a fost asezamantul primilor agricultori dunareni care erau "copii soarelui". In situl Mesolitic situat la 15 km departare de orasul Donji Milanovac, exista un complex de asezaminte din epoca mijlocie a pietrei ce dateaza din anul 8000 i.Ch., dupa ce gheata din ghetarii ce acopereau mare parte din emisfera nordica a inceput sa se topeasca. Oamenii care au trait pentru multe generatii in aceste asezaminte au construit case de o neobisnuita forma trapezoidala care aveau in interiorul lor vetre de foc rectangulare si mici sanctuare. Este binecunoscut faptul ca aceste figuri de piatraale oamenilor cu ochii mari si gura de peste erau probabil idoli ai vanatorilor si pescarilor care au trait depinzand de fluviul Dunarea. In situl arheologic in aer liber de la Lepenski Vir au fost descoperite bijuterii fine si unelte din os si piatra si tablite cu simboluri curbe asemanatoare literelor. Acestea din urma au fost considerate a fi probabil un alfabet de baya )denumit alfabetul Vincha=. Viyitarea sitului Lepenski Vir este puternic recomandata pentru fiecare, dar mai ales pentru turistii care vin in Serbia.
|
Cetatea Golubac a fost un oras-cetate fortificat medieval situat pe malul drept al Dunarii, la 4 km aval de orasul modern Golubac. Cetatea, care a fost cel mai probabil construita in timpul secolului XIV, este impartita in 3 yomponente care au fost construite in stadii diferite. Cetatea are 10 turnuri, cele mai multe cu o baza patrata si cateva dintre acestea au primit numeroase intariri odata cu aparitia armelor de foc.
|
|
|
Cetatea Golubac are o istorie tumultoasa. Initial constructiei sale a existat situl unei asezari romane. In timpul Evului Mediu, a devenit obiectul numeroaselor dispute, mai ales intre Imperiul Otoman si Regatul Ungariei. In mod repetat au fost schimbati dtinatorii acesteia intre turci, unguri, sarbi, austrieci, pana in 1867 cand a fost returnata voievodului sarb Mihailo Obrenovic III. Acum este una din cele mai populara destinatii turistice din regiune si un punct de atractie in timpul calatoriilor cu vaporul pe Dunare.
Fortareata Fetislam din Kladovo - dupa preluarea castelului medieval din Zane in 1524, turcii au imbunatatit si largit locul fortificat permitandu-le astfel sa detina o pozitie importanta pe Dunare mai mult de trei secole de-a randul. In fapt ei au construit doua cetati diferite: Mali Grad si Veliki Grad. Prima a fost o baza a artileriei cu ziduri de aparare cu numeroase santuri. Turnurile cu creneluri rotunjite protejeasza interiorul acesteia. Veliki Grad a fost construita mult mai tarziu, in secolul XVIII-lea cand pericolul austriac ar fi ajuns mai slab. Din aceasta cauza a fost mai mult considerata ca resedinta unei printese.
In zilele noastre, acest mal al Dunarii merita a fi vizitat, si este foarte placut si interesat de vazut arhitectura otomana. Zidurile groase cu creneluri au avut doua turnuri la fiecare colt al nivelurilor cilindrice din secolul XVI-lea.
Castrul Roman Diana. Ramasitele castrului roman Diana au fost descoperite pe un deal deasupra Dunarii in situl de excavatii Karatas care reprezinta cea mai mare si mai bine conservata fortificatie romana de pe Dunare. A fost construit din piatra in timpul domniei imparatului Traian, probabil intre 100 - 101 d.Ch., in acelasi timp cu constructia canalelor pentru navigatie de-a lungul Dunarii. Cetatea Diana are o forma rectangulara cu o dimensiune de 100 m pe 200 m cu turnuri deasupra zidurilor. Finalizarea constructiei a fost terminata la sfarsitul sec. III si inceputul sec. IV cand turnurile au fost adaugate de-a lungul raului protejand malul. La mijlocul sec. Al V-lea a fost distrusa de huni si in anul 530 d. Ch. A fost reconstruita de catre imparatul iustinian. Tabere militare cu obiecte legate de acest asezamant au fost descoperite dincolo de zilurile cetatii si de poarta de intrare cu turnuri, de asemenea au fost gasite si negropole de sacrificiu si mici asezari dincolo de zidurile cetatii. Artefacte arheologice importante (variate unelte de folosinta zilnica, sculpturi de marmura si broz) are fost descoperite in acest sit. Acestea reprezinta evidenta unei mari importante economice a portului cetatii Diana, ca si rolul strategic si defensiv pe linia Dunarii in timpurile Imperiului Roman.
Valja Prerast ("Podul Natural de Piatra") este un pot natural de piatra, fiind situat intr-o arie naturala protejata care mai cuprinde si un raul montan cu acelasi nume care curge dedesupt. Este situat la 12 km de majdanpek, si se intinde de la sud-vest spre nord-est pe o lungime de 100 m si 26 m inaltime (la punctul cel mai inalt al arcului). Acest mare pod natural este in apropiere de orasul Majdanpek. Spanul impresionant are 150 m lumgime si o adancime de 9,7 m la nivelul apei. Podul natural si raul alcatuiesc un punct de atractie turistic deosebit.
|
Vratna Prerasti ("Marile Poduri Naturale de la Vratna). Canionul greu accesibil al raului Vratna este cunoscut inca din antichitate ca o poarta de piatra cu neobisnuite vartejuri de apa, reprezentand miracole ale naturii. Aceste acruri de piatra sau porti peste rau sunt datorate distrugerii pesterilor in timp indelungat. Geografii numesc aceste minuni de piatra "prerasti". Primul pod este situat la circa 200 de m de manastirea miedevala Vratna. Mali Prerast are 15 m lungime, 30 metri largime, inaltimea deschiderii de 34 m si adancimea arcului de 10 m. Veliki prepast are o lungime de 45 m, largimea de 15 m, inaltimea de 20 m si adancimea arcului de 10 m. Al treilea pod, si cel mai tanar dintre ele, este mai putin accesibil fata de celelalte doua. Zona este in acelasi timp frumoasa si atractiva pentru turisti.
|
|
|
|
|
